Pentru că m-am obişnuit ca pe acest blog să postez lucruri folositoare pentru oameni, îmi ţin promisiunea de data trecută şi vă prezint prima parte din Ghidul Alcoolistului. O observaţie de bun simţ spune că, pentru a vă lăsa de băut, trebuie întâi să vă apucaţi, deci să vă explic cum se face asta. Cel puţin teoretic. Pentru aplicaţii practice, ne întâlnim vineri seară în spate la Kaufland Colentina, unde e o bombă de bar care vinde halba de Timişoreana cu 2,5 lei. Nu are un nume, însă noi, băştinaşii, îi spunem Paradisul.
În primul rând, trebuie să ţi-i alegi ca modele pe cei mai buni în domeniu. Dacă te apuci de fotbal, înveţi de la Ronaldo. Dacă faci karate, te uiţi la Bruce Lee. Dacă practici culturism, îl asculţi pe Arnold. Dacă vrei să bei cum trebuie, înveţi de la Iulică şi prietenii lui. Deci beliţi binoaclele!
Al doilea aspect fundamental este anturajul. Ca şi culturismul, băutul este un sport individual, dar aportul unor parteneri de antrenament face diferenţa dintre amatori şi campioni. Eu vă spun sincer, nu aş aş fi ajuns la performanţele actuale fără susţinerea morală (şi câteodată fizică) venită din partea unor oameni deosebiţi.
În liceu am fost în clasă cu Chelu, deci în loc de emoţii la română aveam şapte beri în mână. La facultate, am constatat cu surprindere că mai toţi băieţii se îndeletniceau cu trasul la măsea. Chiar şi unele fete, ceea ce am apreciat cu vârf şi îndesat. La muncă, aceeaşi problemă, şeful meu a fost un englez care m-a dus prin toate cârciumile de expaţi din Bucureşti. Deci reţineţi, factorul uman e deosebit de important, nu ajunge să ai de la cine învăţa, trebuie să ai şi cu cine exersa.
Să vă spun şi o regulă pe care am respectat-o mereu: la o masă, identifică rapid cine bea cel mai vârtos şi ţine pasul cu el. E obligatoriu să bei pahar la pahar, nu rămâne în urmă sub nici o formă! Se recomandă chiar să preiei conducerea, dar, ca la atletism, trebuie să-ţi dozezi cu mare atenţie eforturile, altfel rişti să abandonezi cursa. Eventual pe targă. Şi să fii scos din circuit o perioadă de timp.
Că tot veni vorba de accidente, 1000 litri garduri este un sport de risc maxim. Să fim sinceri, toţi am avut mahmureli crunte. Care, odată cu înaintarea în vârstă, devin şi mai crunte. Toţi am borât după un episod de beţie puternică. Unii chiar în coşul de gunoi din staţia de metrou Piaţa Victoriei. Dar medicina ne învaţă că ficatul este un organ regenerabil. Deci daţi-i înainte, perfecţiunea cere sacrificii. No pain, no gain! Se obişnuieşte el mai devreme sau mai târziu. În fond, e chiar sănătos să bei, mai ales tărie, curăţă stomacul, mi-a zis mie Mariusică. Şi dacă nici el nu ştie, eu mă las de meserie!
Pe lângă cele de natură fizică, mai există o categorie de efecte secundare. E vorba de tâmpeniile care se întâmplă când eşti prea beat ca să-ţi mai pese de ce faci. Vorba unui prieten, hai noroc şi să nu uităm de ce am venit! Totuşi, câteodată uităm şi atunci avem blackout-uri. Mai pe româneşte, se rupe filmul.
De exemplu, astă toamnă am ieşit într-o seară să beau o bere cu Chelu şi m-am trezit dimineaţă la Poliţie. După o săptămână, fix aceeaşi figură, aceeaşi bere, acelaşi Chelu: m-a prins dimineaţa în dormitor la fosta. În ambele cazuri, m-am ridicat cuminte, am salutat respectuos şi am promis să nu mă mai întorc. E o chestie filosofică, parcă am citit pe undeva, ca să te poţi menţine pe linia de plutire trebuie să vezi uneori cât de rău poţi ajunge. Aceeaşi atitudine vă recomand şi vouă, turnaţi pe gât şi aflaţi-vă limita.
În fine, cam asta ar fi, data viitoare vă învăţ cum să vă lăsaţi. Ţineţi minte până atunci un citat din marele rapsod Dean Martin: Nu eşti beat cât timp poţi sta întins pe podea fără să te ţii de nimic. Deci spor la treabă, make me proud!
http://ikon6969.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu