Asemeni lui Băsescu, care se încăpăţânează să nu ne lase, şi eu consider că mai am destule să vă arăt şi să vă spun. Aşa că vă invit să reluăm ideea din prima parte, deoarece am trecut prea uşor peste nişte aspecte importante ale procesului de beţiveală.
În primul rând, nu ştiu cum am putut uita că, la fel ca orice sport, alcoolismul impune un genetic bun. Din fericire, ca popor stăm bine la acest capitol: majoritatea taţilor, dacă nu sunt adventişti sau ceva, beau de sting. La fel au făcut şi bunicii, străbunicii şi toţi înaintaşii noştri până la Burebista, care, într-un teribil act de sfidare a tradiţiei şi fiinţei naţionale, a ars viile.
Acuma, tata bea atât de bine, că unul dintre obiectivele mele pe următorii 15 ani (alături de cumpărarea Casei Poporului în scop locativ, o partidă în trei cu două anumite foste colege şi, ovcorze, intrarea în Mafie), este să reuşesc să-l bag sub masă. Am încercat în câteva rânduri, fără succes, dar eu nu renunţ niciodată atunci când vreau ceva cu adevărat. Oricum, recunosc că e cel mai puţin realizabil obiectiv de pe listă, deci presimt că mai curând mă vizitaţi la Casa Poporului. Ştiţi drumul.
Una dintre principalele funcţii ale alcoolului, şi un motiv pentru care merită să te apuci, este faptul că sparge barierele sociale. De asta merg mulţi în Vamă, acolo toată lumea e (îndeajuns de beată încât să fie) prietenă cu toată lumea. Unde mai pui că cele mai trainice amiciţii sunt cele legate la băutură. Ca de obicei, ilustrez afirmaţia cu exemple din experienţa proprie şi mărturisesc că toţi tovarăşii i-am găsit la gura sticlei. Alţii n-am. Deci îmi e de două ori mai greu să mă las de băut, fiindcă risc să devin antisocial, dar despre asta vorbim data viitoare.
De asemenea, dacă balotezi suficient, ajungi să te împrieteneşti cu oameni faţă de care, în mod normal, ai o anumită reţinere. Revenind la cazul meu, vreau să folosesc acest prilej pentru a demonta acuzaţiile de xenofobie pe care mi le aduc unii: am băut cu negri, cu unguri, cu evrei, cu chinezi. Chiar şi cu musulmani, care n-au voie să bea. Deci terminaţi cu prostiile! N-am nimic cu ei, Dumnezeu să-i odihnească!
Apropo de minorităţi, unii spun că nu e bine să amesteci femeile cu băutura. Este într-adevăr o problemă spinoasă, pe baza căreia, dacă aş fi trăit pe timpul comuniştilor, aş fi scris o carte la editura Sport Turism, cu titlul Manualul tânărului pionier beţiv. Domnilor, până la urmă, să recunoaştem: cele două lucruri se amestecă! E demonstrat chimic. Dar rezultatele sunt imprevizibile şi variază mult, pot ieşi scântei, explozii, muniţie, droguri la peneţeu!
Mai rar se pot întâmpla şi chestii bune, depinde, după cum am spus, de tipă. Unele detestă băutura atât de mult încât, dacă te văd o dată beat, e şi ultima. Pe altele pare să nu le deranjeze dacă partenerul trage la măsea, de exemplu nebuna: am fost matol de la prima întâlnire, la care m-am dus direct de la Mariusică, până la ultima, când i-am făcut o vizită nocturnă după câteva beri. Deci luaţi aminte, sunt femei pe care nu e recomandat să le vezi treaz. Că apoi se învaţă.
Dar ideal e să cunoşti femeia care bea mai mult ca tine. Eu am căutat-o în toţi anii ăştia. Şi nu a apărut. Am întâlnit doar de fete care spuneau Iulică... eu nu mai pot! Aşa cum toate adolescentele visează la ziua nunţii şi îşi imaginează până şi cele mai mici detalii, şi eu îmi creionasem în minte acea seară fatală. Un bar discret, întuneric, fum peste tot, muzică bună în surdină, ea într-o rochie roşie, sorbind dintr-un pahar de whiskey sec... La naiba, aş fi luat-o de nevastă, cu sau fără voia ei! Oricum, e prea târziu acum.
Şi apropo de amestec, mă întreba cineva cum să combini băuturile ca să nu-ţi fie rău. Păi e exact ca atunci când ridici greutăţi, pe sistem piramidal, de la mic la mare, de la slab la tare. Ordinea corectă e bere - vin - tărie. Niciodată invers! Puteţi afla asta şi studiind folclorul românesc, care ne-a mai lăsat o mostră de geniu prin vorba vinul după bere, o plăcere, berea după vin, un chin.
Ceaules!
http://ikon6969.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu