Urăsc oamenii graşi (in special grasele)

Mi se pare că a fi gras e o nesimţire faţă de întreaga rasă umană. De parcă s-a trezit unu’ într-o zi şi a zis „Sugi pula, omenire. Eu nu vreau să mai arăt ca un om, vreau să arăt ca o morsă rozalie, şi cu toate astea să fiu tratat în contiuare ca un om”. Ocupă spaţiu şi sunt transpiraţi şi dizgraţioşi. Nimic nu e mai scârbos decât grăsimea aia care îneacă toate formele, acoperă tot şi te face gelatinos aşa, ca un jeleu de carne. Cum să traieşti aşa? Cum să scârbeşti nervul ocular tuturor oamenilor normali din jur, doar că eşti tu prea nesimţit să fii om şi ai decis să fii gras? Nu mai bine te sinucizi?








Urăsc graşii care spun că ar vrea să slăbească şi nu pot. Sugi pula. Normal că poţi. E simplu. Te opreşti din mâcat. Sau, dacă vrei să o arzi sănătos, calculează cât mănânci pe zi, şi mânâncă exact aceleaşi lucruri, DAR JUMATE. Atât. Ăsta e tot secretul.



Pregătiţi harpoanele!


Urăsc graşii care vor să slăbească trişând. Care au impresia că există un aparat de masaj care face grăsimea să dispară prin magie. Care ţin dietă cu varză şi castravete. Care borăsc ca să slăbească. Ia o bicicletă, fă ture de parc şi mănâncă jumate din ce mănânci. Atât. Grăsimea nu dispare de la masaj şi trebuie să fii idiot să ai impresia că merge. A, şi dacă eşti atât de leneş încât să faci liposucţie, meriţi împuşcat.


Urăsc graşii care zic că au o problemă medicală. Să moară mă-ta, mănânci tu 1500 de calorii pe zi, faci mişcare minim jumătate de oră pe zi, şi tot eşti gras! Exact aşa se întâmplă! Tu trăieşti sănătos şi, ca prin minune, arăţi ca un butoi de untură! Absolut! E glandular.


Urăsc graşii care au impresia că-s drăguţi că-s durdulii. Tipii graşi care se cred joviali şi hazlii. Ştii ce-i hazliu? Că nu-ţi vezi pula! Şi cel mai tare urăsc grasele care nu-şi dau seama că singurul lucru sexy pe care ar putea să-l facă e să se sinucidă. Urăsc grasele care încearcă să se simtă bine în baruri. Care dansează, unduind din şunci, făcând valuri cu osânza. Terminaţi cu căcatul ăsta, că induceţi stare de vomă oamenilor normali. Marş în staul, la rumegat. Ocupaţi spaţiu aiurea.


Urăsc grasele care se resemnează că au ţâţele mari. Mare căcat că ai ţâţe mari. Îs pline de grăsime, ca tot corpul tău. Normal că sunt mari. Şi nimănui nu-i plac ţâţele şi atât. Sunt parte din ansamblu, formează un tot unitar. Dacă mă mulţumeam cu o pereche de ţâţe mari şi atât, îi puneam silicoane scaunului pe care stau şi futeam la el cu patos.


Urăsc oamenii care folosesc alte cuvinte pentru gras decât gras. Plinuţ. Nu e plinuţ, e plin ochi cu maioneză. Forme voluptoase, durduliu. Şi cel mai tare urăsc diminutivul „grăsuţ”. Grăsuţ nu poate fi decât un om de 1.40 m. Când ai osânză, eşti gras. Crezi că dacă foloseşti un diminutiv, pari mai puţin imens şi mai drăguţ? Sa-mi sugişor pulicuţa.


Urăsc graşii care fac glume despre cum sunt ei graşi. De parcă faptul că îşi bat joc de umanitate e hazliu HAHA UITĂ-TE LA MINE SUNT GRAS ŞI FAC GLUME CU ASTA CEEA SE ÎNSEAMNĂ CĂ NU-S COMPLEXAT, BA CHIAR MĂ SIMT BINE ÎN CORPUL MEU. Marş, mă, şi spânzură-te cu un furtun de grădină. Obezitatea nu e o boală. E o nesimţire.


P.S. Îmi plac ţâţele mici şi tari.














de Radu Alexandru